adoptat de Grupul judiciar de întărire a integrităţii magistraţilor, astfel cum a fost revăzut la masa rotundă a preşedinţilor de tribunal, care a avut loc la Palatul Păcii din Haga, 25 -26 noiembrie 2002

PRINCIPIILE DE LA BANGALORE CU PRIVIRE LA CONDUITA JUDICIARĂ

2002

Proiectul de la Bangalore al Codului de conduită judiciară – 2001

adoptat de Grupul judiciar de întărire a integrităţii magistraţilor,

astfel cum a fost revăzut la masa rotundă a preşedinţilor de tribunal,

care a avut loc la Palatul Păcii din Haga, 25 -26 noiembrie 2002

 

Preambul

ÎNTRUCÂT Declaraţia universală a drepturilor omului recunoşte ca fundamental principiul conform căruia orice om are dreptul, în deplină egalitate, să fie audiat public pentru a i se stabili drepturile şi obligaţiile în legătură cu o acuzaţie de infracţiune,

ÎNTRUCÂT Conferinţa Internaţională asupra Drepturilor Civile şi Politice garantează că toate persoanele vor fie egale în faţa instanţelor, şi că, în examinarea unei acuzaţii de infracţiune sau a drepturilor şi obligaţiilor într-un proces în justiţie, orice persoană va avea dreptul, fără întârziere nejustificată, la o audiere publică de către un tribunal competent, independent şi imparţial stabilit prin lege,

ÎNTRUCÂT cele două principii şi drepturi fundamentale de mai sus sunt de asemenea recunoscute sau transpuse în instrumente juridice regionale referitoare la drepturile omului, în prevederi constituţionale, legislative, ca şi în dreptul cutumiar,

ÎNTRUCÂT importanţa unui sistem judiciar competent, independent şi imparţial pentru apărarea drepturilor omului este subliniată şi de faptul că transpunerea tuturor celorlate drepturi depinde, în cele din urmă, de corectitudinea actului de justiţie,

ÎNTRUCÂT o justiţie competentă, independentă şi imparţială este la fel de importantă dacă se vrea ca instanţele să îşi îndeplinească rolul în susţinerea constituţionalismului şi a statului de drept.

ÎNTRUCÂT încrederea cetăţenilor în justiţie, în autoritatea morală şi în integritatea acesteia este de maximă importanţă într-o societate democrată,

ÎNTRUCÂT este deosebit de important ca judecătorii, fiecare în parte şi toţi laolaltă, să respecte şi să facă cinste funcţiei magistratului ca o dovadă de încredere din partea cetăţenilor, şi să se străduiască să sporească şi să menţină această încredere în justiţie,

ÎNTRUCÂT răspunderea de a încuraja şi de a menţine conduita judiciară la un nivel înalt revine în primul rand corpului de magistraţi din fiecare ţară,

ŞI ÎNTRUCÂT Principiile de bază ale Naţiunilor Unite cu privire la independenţa justiţiei au menirea de asigura şi de a susţine independenţa acesteia şi sunt adresate mai ales statelor,

IN CONSECINŢĂ, se adoptă principiile de mai jos ca norme de conduită morală a judecătorilor. Rostul lor este de a-i îndruma pe judecători şi de a constitui pentru tribunale un cadru pe baza căruia să poată reglementa activitatea judecătorească. Aceste principii au de asemenea menirea de a-i ajuta pe membrii guvernului şi ai organelor legislative, pe avocaţi şi pe cetăţeni, în general, să înţeleagă mai bine şi să sprijine justiţia. Aceste principii pornesc de la premisa că judecătorii răspund de conduita lor în faţa unor instituţii create pentru a asigura respectarea normelor, instituţii ce sunt ele însele independente şi imparţiale, şi a căror menire este să sporească, nu să deroge de la acele prevederi ale legii şi ale codului de conduită ce sunt obligatorii pentru un judecător.

 

 

Norma nr. 1:

INDEPENDENŢA

Principiul:

Independenţa justiţiei este premisa statului de drept şi garanţia fundamentală a unei drepte judecăţi. Judecătorul, prin urmare, va susţine şi va exemplifica independenţa sistemului judiciar atât din punct de vedere individual cât şi instituţional.

Modul de aplicare:

    1.1     Judecătorul (judecătoarea) îşi va exercita funcţia judiciară independent, pe baza aprecierii proprii a faptelor, a interpretării conştiincioase a legii, fără influenţe din afară, fără a se lăsa convins, forţat, ameninţat, fără a permite amestecul, direct sau indirect, din partea nici unor cercuri, indiferent de motivul unei astfel de amestec.

    1.2     Judecătorul (judecătoarea) va fi independent în relaţiile cu societatea, în general, şi în relaţiile cu părţile aflate într-un litigiu pe care el (ea) este chemat să îl judece.

   1.3     Judecătorul (judecătoarea) nu numai că va trebui să nu aibă nici un fel de legături nepotrivite şi să nu fie influenţat de puterea executivă şi de cea legislativă, ci şi să fie perceput astfel de orice observator din afară.

   1.4     În exercitatea funcţiei sale juridice, Judecătorul (judecătoarea) va trebui sa fie independent faţă de colegii săi magistraţi în legătură cu acele decizii pe care el va trebui să le ia independent.

   1.5     Judecătorul (judecătoarea) va incuraja şi va susţine măsurile de siguranţă menite a permite îndeplinirea obligaţiilor judecătoreşti, în scopul de a menţine şi de a întări funcţionarea independentă a justiţiei.

   1.6     Judecătorul (judecătoarea) va manifesta şi va susţine o conduită judecătorească de calitate, pentru a întări încrederea publicului în justiţie, fără de care nu poate fi menţinută independenţa puterii judecătoreşti.

 

Norma nr. 2:

IMPARŢIALITATEA

Principiul:

Imparţialitatea este indispensabilă exercitării funcţiei judecătoreşti. Ea este necesară nu numai hotărîrii înseşi, ci şi întregii succesiuni de etape prin care se ajunge la ea.

Modul de aplicare:

    2.1     Judecătorul (judecătoarea) îşi va îndeplini îndatoririle de magistrat fără părtinire, fără subiectivism, fără idei preconcepute.

   2.2     Judecătorul (judecătoarea) se va strădui să adopte o conduită, atât în instanţă, cât şi în afara acesteia, care să câştige şi să menţină încrederea publicului, a juriştilor şi a părţilor în imparţialitatea judecătorilor şi a justiţiei, în general.

   2.3     Judecătorul (judecătoarea), în măsura posibilului, se va strădui să adopte o conduită demnă, care să reducă la minimum numărul situţiilor care l-ar putea descalifica, împiedicându-l de a judeca sau de a hotărî într-o speţă oarecare.

   2.4     Judecătorul va trebui să se abţină de la orice comentariu care, făcut în mod conştient în legătură cu o cauză în judecare sau care i-ar putea fi adusă spre judecare, ar putea afecta rezultatul dezbaterilor sau ar putea dăuna imparţialităţii procesului. Şi nici nu va face comentarii în public sau în alt mod, care să afecteze dreapta judecare a unei persoane sau a unei speţe.

   2.5     Judecătorul (judecătoarea) se va autorecuza în orice dosar pe care constată că nu îl va putea judeca imparţial sau în care i-ar putea părea unui observator corect ca neffind capabil să judece. Între astfel de cazuri, fără însă ca înşiruirea de mai jos să fie completă, se numără următoarele:

2.5.1 cazul în care judecătorul se simte subiectiv sau are o prejudecată cu privire la una din părţi sau în care judecătorul cunoaşte personal faptul că există probe controversate care pot prejudicia dsfăşurarea procesului;

2.5.2 cazul în care, anterior, judecătorul a funcţionat ca avocat sau a servit ca martor în dosarul supus judecăţii sale, sau

2.5.3 cazul în care judecătorul sau un membru al familiei sale are un interes material în rezultatul disputei.

Toate acestea, sub rezerva ca judecătorului să nu i se poată cere recuzarea atunci când nu se poate constitui o alta instanţă care să judece cauza sau când, din motive de urgenţă, inacţiunea ar putea duce la un grav act de injustiţie.

Norma nr. 3:

INTEGRITATEA

Principiul:

Integritatea este indispensabilă exercitării funcţiei judecătoreşti.

Modul de aplicare:

    3.1     Judecătorul (judecătoarea) va face în aşa fel încât conduita sa să apară în ochii unui observator neutru ca ireproşabilă. ????!!

    3.2     Atitudinea şi conduita unui judecător (a unei judecătoare) trebuie să menţină trează încrederea oamenilor în corectitudinea puterii judecătoreşti. Nu este suficient a se face dreptate, trebuie să se şi vadă că s-a făcut dreptate.

Norma nr. 4:

BUNA CUVIINŢĂ

Principiul:

Buna cuviinţă şi perceperea ei ca atare sunt indispensabile exercitării funcţiei judecătoreşti.

Modul de aplicare:

    4.1     In tot ceea ce face, judecătorul (judecătoarea) va evita orice atitudine necorespunzătoare sau impresia unei atitudini necorespunzătoare.

   4.2.    Fiind conştient că se află permanent în vizorul ochiului public, Judecătorul (judecătoarea) trebuie să accepte, de bunăvoie şi fără constrângeri, anumite renunţări care, cetăţeanului de rând i-ar părea o povară. Chiar şi în viaţa particulară, judecătorul (judecătoarea) se va comporta astfel încât să nu impieteze asupra demnităţii funcţiei sale.

   4.3.    Judecătorul (judecătoarea), în relaţiile sale personale cu alţi membri ai profesiei juridice care au o prezenţă constantă în instanţa în care lucrează judecătorul (judecătoarea), va evita situaţiile care ar putea da naştere, pe bună dreptate, suspiciunilor sau ar putea favoriza părtinirea.

   4.4     Judecătorul (judecătoarea) se va abţine de la a participa la soluţionarea unei cauze în care un membru al familiei sale este parte la proces sau are legătură cu acesta.

   4.5     Judecătorul (judecătoarea) nu va permite nici unui membru al profesiei juridice să îi folosească locuinţa pentru a primi clienţi sau alţi membri ai profesiei juridice.

   4.6     Judecătorul (judecătoarea), ca orice alt cetăţean, are dreptul la libertatea de exprimare, librtatea convingerilor, libertatea de asociere, de a forma grupuri, dar, îşi va exercita aceste drepturi în aşa fel încât să nu prejudicieze demnitatea funcţiei judecătoreşti sau imparţialitatea şi independenţa puterii judecătoreşti.

  4.7     Judecătorul (judecătoarea) va trebui să se documenteze asupra intereselor personale şi financiare ale judecătorului şi va face eforturile corespunzătoare pentru a se informa de interesele financiare ale membrilor familiei sale.

  4.8     Judecătorul (judecătoarea) nu va permite membrilor familiei sale, persoanelor din anturajul său sau altor personae să influenţeze negativ conduita şi dreapta sa judecată.

  4.9     Judecătorul (judecătoarea) nu va avea voie să uzeze de prestigiul funcţiei judecătoreşti pentru a rezolva interesele sale personale sau interesele personale ale membrilor familiei sale sau ale altor persoane, şi nici nu va trebui să lase impresia sau să dea voie altora să lase impresia că ar exista persoane într-o poziţie privilegiată, capabile să îl influenţeze într-un mod necorespunzător în îndeplinirea atribuţiilor sale judecătoreşti.

   4.10   Judecătorul nu va avea voie să se folosească sau să dezvăluie informaţiile confidenţiale obţinute de el în această calitate în scopuri care nu au legătură cu obligaţiile sale profesionale.

   4.11   In condiţiile în care judecătoerul (judecătoarea) îşi va îndeplini îndatoririle aşa cum se cuvine, el (ea) va putea:

4.11.1          să scrie, să ţină conferinţe, să predea şi să ia parte la activităţi legate de lege, organizarea sistemului juridic, înfăptuirea actului de justiţie, sau altele conexe;

4.11.2          să apară la o audiere publică în faţa unei autorităţi care are competenţe în materia dreptului, a organizării sistemului juridic, a înfăptuirii actului de justiţie, sau a altora conexe;

4.11.3          să funcţioneze ca membru al unui organ oficial sau al unei comisii de stat, al unui comitet sau organ consultativ, cu condiţia ca, funcţionând în această calitate, să nu contravină principiilor de imparţialitate şi neutralitate ale unui judecător; sau

4.11.4          să desfăşoare orice alte activităţi care nu impietează asupra demnităţii sale de organ judecătoresc şi nici nu îl împiedică să îşi îndeplinească obligaţiile sale de magistrat.

   4.12   Judecătorul (judecătoarea) nu va avea voie să practice dreptul atâta timp cât deţine funcţia judecătorească.

   4.13   Judecătorul (judecătoarea) poate înfiinţa sau se poate afilia la asociaţii ale judecătorilor sau alte organizatii, care reprezintă interesele judecătorilor.

   4.14   Judecătorul (judecătoarea), ca şi membrii familiei sale, nu vor avea voie să pretindă sau să accepte cadouri, donaţii, împrumuturi sau favoruri în legătură cu acţiunile sau inacţiunile sale legate de activitatea sa judecătorească.

   4.15   Judecătorul (judecătoarea) nu va permite, cu bună ştiinţă, membrilor instanţei sale de judecată sau altor persoane aflate sub influenţa, autoritatea sau la dispoziţia sa, să pretindă sau să accepte cadouri, donaţii, împrumuturi sau favoruri în legătură cu acţiuni sau inacţiuni legate de activitatea sau atribuţiile sale.

   4.16   În măsura permisă de lege şi de reglemetările privind transparenţa, judecătorul (judecătoarea) poate primi un dar simbolic, un premiu sau o recunoaştere, în funcţie de împrejurările în care i se oferă acestea, cu condiiţia ca darul, premiul sau recunoaşterea să nu fie percepută ca urmărind să îl influenţeze pe judecător în desfăşurarea obligaţiilor sale judecătoreşti, sau să dea naştere unor suspiciuni de parţialitate

.

Norma nr. 5:

EGALITATEA

Principiul:

Asigurarea unui tratament egal tuturor în faţa instanţelor este indispensabilă exercitării funcţiei judecătoreşti.

Modul de aplicare:

   5.1     Judecătorul (judecătoarea) va trebui să fie conştient şi să înţeleagă diversitatea celor ce compun societatea umană, precum şi diferenţele ce derivă din această diversitate, cum sunt cele referitoare la rasă, culoare, sex, religie, naţionalitate, castă, infirmitate, vârstă, stare civilă, orientare sexuală, statut social şi economic sau alte cauze ("motive nerelevante"), dar numai acestea.

   5.2     Judecătorul (judecătoarea), în desfăşurarea activităţii sale judecătoreşti, nu va avea voie să manifeste, prin cuvinte sau atitudine, părtinire sau idei prejudecăţi faţă de o persoană sau un grup, pe motive nerelevante.

   5.3     Judecătorul (judecătoarea) îşi va desfăşura activitatea de magistrat cu respectul cuvenit faţă de toţi, respectiv, faţă de părţi, de martori, de avocaţi, de persoanlul instanţei şi de colegii magistraţi, fără a face vreo deosebire pe motive nerelevante şi lipsite de substanţă pentru activitatea sa.

   5.4     Judecătorul (judecătoarea) nu va permite, cu bună ştiinţă, membrilor instanţei sale de judecată sau altor persoane aflate sub influenţa, autoritatea sau la dispoziţia sa, să facă vreo deosebire, pe motive nerelevante şi lipsite de substanţă, între persoanele respective, în cadrul unei speţe supuse judecăţii sale.

   5.5     Judecătorul (judecătoarea) va cere avocaţilor, în timpul desfăşurării procesului în instanţă să se abţină de la a-şi exprima, prin cuvinte sau atitudine, părtinirea sau prejudecta, pe motive nerelevante, cu excepţia situaţiilor în care acest lucru devine relevant, din punct de vedere al legii, pentru o chestiune aflată în dezbatere şi care poate fi o manieră legitimă de a profesa.

Norma 6:

COMPETENŢA ŞI STRĂDUINŢA

Principiul:

Competenţa şi străduinţa sunt condiţii sine qua non ale exercitării funcţiei judecătoreşti.

Modul de aplicare:

    6.1     Îndatoririle judecătoreşti ale unui judecător au precădere faţă de orice alte activităţi.

   6.2     Judecătorul (judecătoarea) îşi va dedica activitatea profesională de judecător obligaţiilor sale de magistrat, care înseamnă nu numai îndeplinirea funcţiilor judecătoreşti, a responsabilităţilor faţă de instanţă şi luarea hotărîrilor, ci şi alte sarcini de însemnătate pentru activitatea judecătorească şi pentru funcţionarea instanţei.

   6.3     Judecătorul (judecătoarea) va lua măsurile ce se impun pentru a-şi menţine şi spori nivelul de cunoaştere, de calităţi profesionale şi personale necesare îndeplinirii îndatoririlor judecătoreşti, scop în care va fructifica instruirile de spcialitate şi orice alte înlesniri oferite judecătorilor, în acest scop, cu aprobarea organelor judecătoreşti.

   6.4     Judecătorul (judecătoarea) se va ţine la curent cu evoluţiile importante ale dreptului internaţional, ale convenţiilor internaţionale şi a altor instrumente care reglementează normele referitoare la drepturile omului. (SE INTELEGE ??)

   6.5     Judecătorul (judecătoarea) îşi va îndeplini obligaţiile judecătoreşti, inclusiv emiterea unor sentinţe sub rezervă, într-o manieră eficientă, corectă şi cât mai promptă.

   6.6     Judecătorul (judecătoarea) va menţine ordinea şi ţinuta în toate manifestările ce au loc în faşa instanţei, va fi răbdător, demn, politicos în relaţiile cu părţile, cu juraţii, martorii, avocaţii, dar şi cu toţi cei cu care are de-a face judecătorul în calitatea sa oficială. Judecătorul va pretinde aceeaşi atitudine şi din partea reprezentanţilor legali, a personalului instanţei, cât şi a celor aflaţi sub influenţa, autoritatea sau la dispoziţia sa.

   6.7     Judecătorul (judecătoarea) nu va afişa un comportament care ar putea veni în contradicţie cu obligaţia de a se strădui să se achite de obligaţiile sale de judecător.

PUNEREA ÎN APLICARE

Având în vedere specificul funcţiei judecătoreşti, măsurile efective de punere în aplicare a acestor principii, acolo unde nu sunt încă în funcţiune astfel de mecanisme, vor fi luate de autoritatea judecătorească naţională în aria sa de competenţă.