Lista cartilor mele



După ce a debutat în anul 2010 cu volumul „Monografia comunei Gura Caliței”, comuna sa natală, o lucrare apreciată între istorie și legendă, împreună cu profesorul Mihai Momanu, a continuat în anul 2020 cu volumul ,,Din activitatea parlamentară”, ca o lucrare de reper cum este apreciată de Biblioteca Parlamentului României, vine acum omul de cultură, Corneliu Bălan, inginer petrolist de profesie, cu o carte neutră, „Cronici de familii vrâncene”, care se înscrie asimetric, dar admirabil, estetic și spiritual vorbind, în umanism-iluminismul cronicăresc, ce își află rădăcinile în istoriografia, filologia și poezia secolelor al XVI-lea și al XVII-lea - de la Macarie, Eftimie, Azarie, Nicolaus Olahus, Grigore Ureche, Miron Costin, Constantin Cantacuzino, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir, la Cronica Bălenilor, Radu Popescu etc. Se înscrie, mai ales, prin credința că sufletul și spiritul întrețin înfățișările prezentului pur, dar și prin voința de a fi darnic cu Lumea, de a se cheltui „risipindu-i ființa”. (Aud că recent a donat Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor din România, un Sediu, pe care Administrația municipiului nu a putut să-l ofere în 32 de ani?). Asemenea filosofului Emil Cioran, „cronicarul” C. B. - cu rădăcini vrâncene, dar asimilat de Bacăul lui Alecsandri și Bacovia - este convins de efectul benefic al adorației născută din iubirea care a îndumnezeit până și pe Dumnezeu, încât aceeași adorație (= judecată de valoare, admirație, mirare...) focalizată asupra Familiei, a Vrancei natale și a Neamului românesc, l-au determinat să facă din „Cronici de familii vrâncene”, umbre de absolut și să argumenteze că prezentul este fiul legitim al trecutului.

2021-06-07


Arborele genealogic al familiei Bãlan incepând cu anul 1795

2021-06-08


I. CUVÂNT ÎNAINTE

Din punct de vedere istoric, Parlamentul, ca instituție, a intrat în practica foarte veche a statelor, de a aduna membrii unei comunități pentru a lua decizii ce privesc existența și dezvoltarea societății. Atribuțiile și importanța acestui for legislativ au cunoscut modificări radicale de-a lungul timpului. În decursul istoriei însă, cu toate transformările care s-au petrecut, Parlamentul, indiferent de denumirea pe care a purtat-o, a rămas o prezență constantă în viața politică a statelor.

În democrația ateniană antică, instituția principală o reprezenta Ecclesia sau Adunarea Poporului.

În Evul Mediu, monarhii au fost nevoiți să convoace adunări reprezentative, care să se ocupe de anumite probleme importante: de natură politică, financiară, judiciară sau militară. Aceste adunări au existat peste tot în Europa, fiind cunoscute sub diferite denumiri: State Generale (Franța), Cortesuri (Spania), Reichstag (în statele germane), Parlament (Anglia), Seim (Polonia), Zemski Sobor (Rusia), Dietă (Ungaria), Adunarea Țării (Moldova și Țara Românească) etc.

Istoria parlamentară în România începe cu anul 1831 când, în Țara Românească, a fost adoptat un act cu caracter constituțional denumit Regulamentul organic, aplicat, un an mai târziu, și în Moldova. Regulamentele organice au pus bazele parlamentarismului în Principatele Române.

Istoria parlamentarismului în România evidențiază dificultățile creării statului democratic românesc, în condițiile unei societăți preponderent rurale, care s-a despărțit de tradițiile sistemului feudal târziu și cu mare greutate. Începuturile sistemului parlamentar se leagă chiar de istoria formarii statului român modern, în condițiile în care prin Convenția de la Paris din 1858, realizată în baza Tratatului de la Paris din 1856, ce punea capăt Războiului Crimeii, se stabilea crearea pentru Valahia si Moldova a câte unei Adunări elective.

2021-06-07


CUVANT ÎNAINTE


Întocmirea monografiei comunei este o problemă care ne-a preocupat de mai multă vreme. Aceasta reprezintă atât o necesitate, cât şi un act de curaj, datorită volumului de muncă pe care îl presupune şi a caracterului pluridisciplinar al cercetării impuse de problematica complexă ce trebuie abordată.
Faptul că am trăit atâţia ani, alături de locuitorii acestei comune, ne-a fost suport moral deosebit în munca de cercetare şi ne-a insuflat optimism şi putere de muncă în greaua misiune pe care ne-am asumat-o.
Suntem convinşi totodată, că elaborarea monografiei localităţii în care îşi desfăşoară activitatea, este prima îndatorire a unui profesor de istorie, acesta aducându-şi astfel o modestă contribuţie la cunoaşterea mai aprofundată a istoriei patriei. Este uşor să ne imaginăm ce sinteză de istorie a României s-ar putea scrie, dacă toate localităţile din ţară ar avea asemenea monografii.
Pe de altă parte, am pornit de la ideea că monografia comunei este un instrument de primă necesitate, atât în munca profesorului la clasă, unde va putea valorifica cu maximă eficienţă elementele de istorie locală, în cadrul lecţiilor de istorie, cât şi pentru activitatea autorităţilor de stat de la nivelul comunei.

2021-06-07