Citeste pina la sfirsit...
1 decembrie. Scrisoare deschisa catre dl. senator Viorel Badea.
Am primit ieri, pe grupul yahoo romaniansinedinburgh, o scrisoare din partea d-lui senator Viorel Badea, care s-a gîndit sa ma felicite cu ocazia, cica, „Zilei românilor de pretutindeni”. Dau mai jos scrisoarea d-lui senator, urmata de raspunsul meu, pentru ca, nu-i ata, nu se cuvine sa te heretiseasca omul, iar tu sa nu-i întorci amabilitatile...
1 decembrie.
Dragi români de pretutindeni,
Cu prilejul „Zilei românilor de pretutindeni” va adresez voua, românilor din lumea întreaga, calde felicitari, precum si îndemnul de a pastra în suflet spiritul, cultura si limba româneasca. Doresc sa va felicit si sa va multumesc pentru contributia pe care o aduceti la dezvoltarea comunitatilor si a tarilor în care va aflati, precum si pentru pastrarea
si afirmarea valorilor si traditiilor românesti. Din Australia pâna în America de Nord, din Europa si pâna în Asia, românii au ridicat pe podiumurile sportului de performanta drapelul national al României, au dus la cele mai prestigioase universitati frumosul grai românesc si
exceleaza în orice domeniu activeaza, facând cinste tarii natale.
Trebuie sa ne amintim ca suntem români în fiecare zi daruita noua de Dumnezeu si sa pastram vii în inimile noastre cuvintele lui M. Sadoveanu: „Patriotismul nu înseamna ura împotriva altor neamuri, ci datorie catre neamul nostru; nu înseamna pretentia ca suntem cel mai
vrednic popor din lume, ci îndemnul sa devenim un popor vrednic.”
Doresc sa va felicit, de asemenea, si cu ocazia „Zilei Nationale a României”. Avem datoria de a pastra vie si a cinsti amintirea celor ce au luptat pentru unitatea si libertatea poporului, precum si de a privi spre viitor cu optimismul, curajul si încrederea cu care au facut-o si stramosii nostri, de la cei cazuti pe câmpul de lupta, pâna la cei care au pierit în inumanele închisori comuniste.
Cu aceste ocazii, transmit românilor de pretutindeni cele mai bune gânduri si urari de sanatate, fericire si succes. Fie ca Dumnezeu sa binecuvânteze România si pe români, oriunde s-ar afla ei.
La Multi Ani România!
La Multi Ani români de pretutindeni!
Birou Senatorial Viorel Badea
Senator Pentru romanii din Europa si Asia
Membru al Delegatiei Permanente a Parlamentului Romaniei la APCE
Presedinte al Comisiei pentru Romanii de Pretutindeni
Tel/Fax: 0213101911
http://www.badeaviorel.ro/
....
Draga Domnule Senator Viorel Badea,
Sînt ti eu unul dintre „românii de pretutindeni” care au primit scrisoarea dumneavoastra cu ocazia, nu ttiam, „Zilei românilor de pretutindeni”. Va multumesc pentru caldele urari ti îndemnuri, chiar daca, trebuie sa marturisesc, laudele dvs. sînt exagerate în ce ma privette pe mine, unul din românii de pretutindeni carora va adresati.
Nu am adus nici o „contributie” comunitatii care a binevoit sa ma primeasca (în afara de cîteva taxe), nu am afirmat prin nimic „valorile românetti”, nu practic sport de performanta sub drapelul tarii, iar singurul domeniu în care „excelez” deocamdata este livrarea de mîncare indiana la domiciliu, pentru ca lucrez ca delivery driver la un restaurant dintr-un oratel scotian.
Alta ar fi fost însa situatia daca mi-ati fi scris, dvs. sau unul dintre numerotii dvs. colegi din Parlament, acum tase luni, cînd înca nu eram un român „de pretutindeni”, ci un român de la mine de-acasa, mai exact din Iati.
At fi putut sa va raspund ca sînt cercetator ttiintific la Universitatea Al. I. Cuza ti ca ma ocup de editarea Bibliei de la 1688, prima editie critica a celei mai vechi Biblii românetti (ttiati ca sîntem ultimul neam din Europa care înca nu are prima sa Biblie într-o
editie criticat). M-at fi mîndrit cu fetele mele, care practicau un sport de performanta sub drapelul tarii, cum spuneti, ti m-at fi laudat ca am dus ti eu putin din „graiul tarii” mele pe la Paris ti Geneva, sau ca mi-am petrecut tapte ani printre vechile manuscrise românetti, primind pentru munca mea o summa cum laude. Dar nici dumneavostra nu mi-ati scris, nici eu nu v-am raspuns. Ata merg lucrurile, cum s-ar spune.
Dar de ce îmi scrieti tocmai acum, cînd mi-am luat lumea în cap, împreuna cu ai mei, ti ne-am alaturat ti noi „românilor de pretutindeni” care îti cauta pe aiurea dreptatea pe care nu au gasit-o în tarat
Ca sa îmi aratati ca va pasat
Daca va pasa atît de mult de „valorile ti traditiile românetti”, de ce nu mi-ati scris, dvs. sau colegii dvs., pe cînd eram în tarat De ce nu m-ati întrebat cum ne descurcam cu noua milioane pe luna, eu ti colegele mele, tineri doctori în filologie ti slujbati ai culturii române pentru care suspinati acumt V-at fi rugat atunci, daca ttiam ca va intereseaza atît de mult istoria neamului, sa faceti ceva pentru profesorul meu de istorie, care se stinge de boala pentru ca din pensia sa nu-i ajung banii de medicamente. V-at fi chemat la Iati sa vedeti cum traiette de pe o zi pe alta un antrenor de performanta, pentru care s-a cîntat imnul României la Berlin, ti cum nitte copii devotati se antreneaza sa devina campioni pe podelele roase ti pline de cuie ale unei sali de sport care n-a prins înca o campanie electorala. V-at fi dus prin orat ti v-at fi aratat Filarmonica ieteana, care de zece ani sta sa se prabuteasca sub schele, ti Teatrul National, mutat într-un cub de carton. ti la urma urmei, daca tot invocati acum cuvintele lui Sadoveanu ti îndemnul „sa devenim un popor vrednic”, v-at fi spus ca de douazeci de ani ma simt, în fiecare zi, mintit, furat ti umilit în tara mea.
ti ca am obosit sa devin „vrednic” printre tmecheri, canalii politice ti „baieti dettepti”.
Dar, repet, nici dvs. nu m-ati întrebat, nici eu nu v-am raspuns. ti atunci, de ce m-ati gasit tocmai acumt
Domnule senator, e un cinism fara de margini sa-i heretisiti pe emigrantii români cu ocazia unei ata-zise „zile a românilor de pretutindeni”. Nu poate fi o sarbatoare o zi a românilor „de pretutindeni”, exista doar o singura zi a românilor ti a României din care gattile politice care s-au succedat ne-au împins, pe mine ti pe alte milioane de compatrioti, sa ne luam lumea în cap, sa ne lasam în urma limba, parintii ti prietenii ti sa ne cautam pe aiurea pîinea ti dreptatea. Ce sarbatoare vedeti în astat Nu e nici o sarbatoare pentru familiile despartite, pentru fratii ti prietenii lasati în urma, sau pentru acei „români de pretutindeni” ai caror copii s-au spînzurat în tara de dorul lor. ti, în general, nu exista sarbatori adevarate cînd te afli „pretutindeni”, ci doar acasa.
Iertati-ma, dar nu am nevoie sa-mi amintiti dvs. de „valorile românetti”. Ocupati-va de ele în tara, acolo unde „cultura ti valorile românetti” sînt lasate în paragina. ti v-at mai ruga ceva. Sînteti totuti un reprezentant al clasei politice românetti. Aveti decenta de a nu amesteca în gesturile dvs. electorale amintirea „celor ce au luptat pentru libertatea poporului”.
În Franta am cunoscut un om care ti-a pierdut o mîna în masacrul de la Otopeni, în decembrie ’89. Lucreaza acum ca magazioner la un depozit, din mila unor straini generoti. Va asigur ca omul acesta ar scuipa astazi pe orice discurs politicianist în care sînt amintiti eroii din decembrie ’89. Altfel, o duce bine (în curînd, îl veti putea vedea ti auzi într-un documentar tv despre Revolutie, apropo, nu-i ata, de cei care „fac cinste tarii natale”).
La sfîrtit, at vrea sa va asigur ca nu mi-e rutine ca sînt român. Ata mi-am învatat ti fetele, sa nu le fie rutine sa spuna de unde vin. Singurele momente în care mi-e rutine ca-s român sînt atunci cînd politicienii îmi vorbesc despre România. În gura lor, România pute ca o
hazna infestata, din care ma bucur ca mi-am salvat copiii. Ca o masura de igiena, ar fi prea mult daca v-at cere sa pastrati macar distanta taceriit
Ioan-Florin Florescu
